Cred ca ati auzit pe la televizor despre copii adoptati dintr`un motiv sau altul. Copilul stie adevarul, unii chiar isi cunosc parintii biologici, tin legatura cu ei dar ajunsi la o varsta gen 15-16 ani, devin adolescenti mai exact, incep si simt nevoia parintilor naturali dar nu se pot intoarce la ei.

Intreberarea este: Ce ati face intr`un caz ca asta? Considerati ca familia, in special mama, este cea care iti da viata sau cea care te creste si te educa?

Milka, legat de treaba cu ce inseamna Mama in viata unui copil, eu cred ca Mama trebuie sa le faca pe ambele, si sa-l nasca si sa-l creasca (Nu ma intelege gresit, si barbatul trebuie sa aiba partea lui) Dar de obicei Mama e mereu mai aproape de copil (la mine nu a fost asa, nici nu pot sa spun ca i-am simtit lipsa, alta poveste si mancare de peste... dar la nevoie a fost mereu pe aproape.)

Cat despre treaba cu datul copiilor in adoptiie, sincer... I-as mutila pe viata pe parinti, nu mi-se normal sa-l faci si dupa sa-l arnunci, doar pentru ca n-ai avut grija. Nu se stie niciodata ce se intampla si unde vom ajunge, dar orice ar fi in viitor. NU cred ca voi fi vreodata instare sa-mi las copilu pe mana altuia, nu asa.

La liceu am avut 2-3 colegi care ba au crescut fara mama, ba au fost de la centre de plasament si vreau sa-ti spun, ca cel ce a crescut fara mama (i-a murit mama cand era mai mic) Era absolut normal, a prins si un loc de munca in timpul scoli, era/este un baiat de nota 10 as putea sa zic si astea toate din cauza ca a avut cel putin UN PARINTE. In schimb, cei de la centre, nu doar ca erau niste dobitoci, uitau sa se si spele sau hainele primite le scoteau la vanzare, dar erau deadreptul tampiti. E una sa fi prost si e una sa faci pe prostul si sa nu incerci sa te redresezi, oricum, un copil adoptat mereu va fi unul adoptat, oricat te-ai atasa de el, nu-l vei iubi niciodata ca pe copilul tau.

Iar la final, vreau sa-ti zic ca nu doar mama conteaza, in cresterea unui copil conteaza ambii parinti, chiar si dupa ce a ajuns sa plece de acasa, tot conteaza.

Ps. Stabilitatea de acasa va face un om bun/rau in viitor, stabilitatea de acasa poate sa schimbe viata unui copil, uneori in bine dar de cele mai multe ori in rau si asta e trist, pentru ca de cele mai multe ori, gelozia e ceea care distruge totul, uneori pe buna dreptate iar alteori nu.

Ps2. Viitorul ne va arata cum e viata, dar nu doresc nimanui si nici unui copil sa ajunga in situatia in care parintii sa i-se desparte. Este cel mai urat lucru in viata unui copil, atunci cand trebuie sa aleaga intre Mami si Tati.

Da ai dreptate cu tot ce zici. Dar hai sa iti dau un exemplu "pe viu".

Cunosc un caz cu o fetita care la un an a venit in Bucuresti la un control medical deoarece era mai tot timpul bolnava. Nu era nimic grav, doar ca nu era ingrijita corespunzator. Motivul: mama ei era mult prea tanara. Copila a ramas ceva timp aici, ii era bine, sanatoasa, asa ca tatal ei a decis sa mai stea inca un timp la familia respectiva, mai exact la nasii ei. Pana la urma fata a ramas acolo pana la 7 ani, pana cand a trebuit sa fie data la scoala. Ea deja se atasase de familia respectiva, asa ca a ales sa ramana cu ei. Mama ei biologica nu a fost de acord de la inceput, dar a fost nevoita sa accepte situatia.

Timpul a trecut, dar in tot acest timp fata si familia adoptiva a tinut legatura cu familia naturala a fetei, mergeau in vizita, vorbeau la telefon etc. Fata a crescut. Avea 14 ani si incepuse sa simta nevoia unei mame. Intre ea si mama ei adoptiva nu exista nicicum sentimentul acela mama-fica, intre ele 2 nu exista comunicare si de aici incepeau problemele. Ea vrea sa se intoarca la mama ei, dar situatia lor financiara o impiedica.


D`asta intrebam cine iti este mama. Cea care i`a dat viata si cu care putea sa voirbeasca orice, sau cea care a crescut`o si nu a stiut sa creeze o legatura?


Ps. Tatal fetei se purta foarte frumos cu ea. Era mult mai tandru decat mama.

Poi, sistemul din Romania e foarte prost. Hai sa-ti dau si eu un exemplu al unei vecine:

Vecina are doi copii, ambii sunt in varsta si au fost plecati in strainatate (O fata si un baiat). Ca sa le mearga cartea de munca, au "scos" pe numele lor un copil. Bine, acel copil a venit si din cauza ca vecina e singura, sotul ei murind acum cativa anii buni. Copilul adus de la centru a fost o "tigancusa", nu se vedea prea tare ca e tigan, dar nici nu i-se dadea importanta. A fost adusa o fetita care era asa: In varsta de 3 anii, fara sa stie sa vorbeasca, avea raie pe piele, mancarimi, era foarte bolnava mereu, le avea pe toate. Au crescut-o, au ingrijit-o, au invatato sa vorbeasca, sa umble normal (nu stia decat sa se clatine) sa se comporte, a inceput sa umble la scoala, iar in clasa a 2-a a venit statul Roman si le-a zis ca copilul trebuie trimis la parinti naturali. Iti dai seama ce durere pe vecina mea, care este in varsta si s-a atasat foarte tare de aceea fetita si fetita de ea, acum din cate am inteles, are iar Raie, este bolnava si stau intr-o camera 5 Frati. Astfel, ceea ce vreau sa-ti zic este ca, nu de fiecare data e bine ca copilul sa mearga inapoi la parinti naturali, da, in vizta, dar de multe ori parintii adoptivi pot salva viata acelui copil, io pot schimba si sa-l creasca intr-un mediu normal. Acum au inca o fetita, care la fel a fost, acuma se comporta frumos, din cate am inteles o viziteaza maica-sa destul de desi si cam atat. Cine stie cat o s-o tina si pe asta si o vor trimite inapoi, in mizerie, in prostie.

Ps. Am uitat sa-ti zic ca a avut inca o fetita, era o "tigancusa" si ea, dar era de nota 10 fetita, vorbit lb.Romana de 10, comportament, o scoala foarte buna si aceea fetita a fost luata de la fost familie si adusa aici, dupa trimisa acasa la parinti naturali, acolo unde stau pe marginea unui lac, intro coliba amarata. Sunt de parere ca e bine sa tina legatura cu familia naturala, dar niciodata sa n-o paraseasca pe ceea adoptiva, atata timp cat ceea adoptiva o ingrijeste si o educa.

Ai dreptate in tot ce zici. Dar in cazul in care fata a crescut, era apropae o adolescenta, cu nevoi, dar care nu putea sa vorbeasca cu mama ei adoptiva despre lucruri pe care orice fata le vorbeste cu mama ei.
Mama adoptiva a fetei nu i`a zis niciodata un "te iubesc", nu a venit niciodata sa o ia in brate, sa o pupe [in afara de pupicul de noapte buna]. Niciodata nu era multumita de ea din punct de vedere scolar, chiar daca fata lua note destul de bune.
In schimb, tatal fetei era mai diferit. Era ceva mai cald cu ea, mai intelegator.

Tin sa mentionez, ca tot mama fetei ii reprosa acesteia ca nu comunica cu ea.

Dupa parerea mea mama nu se poate numii o fiinta care te abandoneaza fara sa ii pese de viata ta, nu ma intereseaza pe mine cum ai facut copilul ala, daca nu il vroiai te protejai si nu o faceai asa dupa cum te taie capul.

Pacat este ca in urma prostiei unora sufera copii care sunt plimbati de la un parinte la altul

Mama fetei nu a vrut sa o dea spre adoptie. Tatal fetei a obligat`o, in ideea ca daca va fi adoptata de familia respectiva, va avea conditii mai bune de trai decat daca ar ramane acolo. Nimeni nu a zis ca a abandonat`o fara sa`i pese de viata ei. Mama natura a fetei a suferit foarte mult si inca sufera, chiar daca intre timp a mai avut 2 copii.

(03-14-2011 06:50 AM)rdt Wrote:  Cat despre treaba cu datul copiilor in adoptiie, sincer... I-as mutila pe viata pe parinti, nu mi-se normal sa-l faci si dupa sa-l arnunci, doar pentru ca n-ai avut grija. Nu se stie niciodata ce se intampla si unde vom ajunge, dar orice ar fi in viitor. NU cred ca voi fi vreodata instare sa-mi las copilu pe mana altuia, nu asa.

si eu as face acelasi lucru...dar!mereu exista un dar,din pacate.
uite,spre exemplu daca eu as ajunge la varsta de 30-40 de ani si nu as reusi sa ma realizez si sa fiu in stare sa ma intretin atunci da,as prefera sa dau copilul spre adoptie. de ce?pai e simplu.din lipsa banilor si a conditiilor mele materiale copilul poate sa sufere enorm.
daca nu am bani,in perioada in care e bebelus eu nu o sa pot sa ii cumpar scutece,haine si mancarea potrivita. pentru ca toata lumea stie ca nu poti sa ii dai unui copil de 6-7 luni ce mananci tu. bun,sa zicem ca m-as descurca dar copilul creste deci si nevoile cresc.
urmeaza partea cu educatia. daca eu nu-l pot tine in scoala,atunci copilul ala din start e compromis sa ajunga mai rau ca mine. si de ce as vrea sa indure copilul meu ce am indurat si eu?de ce sa-i tai aripile cand stiu ca cineva i-ar putea oferi ceea ce eu nu am fost in stare sau nu am avut ambitia sa o fac? in fine,eu sper sa intelegi tu cam unde bat.

Quote:mariobyn: " nu ma intereseaza pe mine cum ai facut copilul ala, daca nu il vroiai te protejai si nu o faceai asa dupa cum te taie capul."

sa stii ca o femeie poate sa ramana insarcinata chit ca foloseste protectie. s-au intamplat atatea accidente,nu exista metoda de protectie infailibila, sigura 100 %.
si inca un lucru,femeile care raman insarcinate in urma violurilor crezi ca se gandeau in momentu ala "ba!ia sa-i spun eu lu` asta sa-si puna balonas si dupa sa continue"? [dar mnah,cred ca majoritatea femeilor insarcinate in urma violurilor aleg avortul nu adoptia]

Ralu, oricum ai fi de saraca, de batuta de soarta. Daca faci pe dracu in patru tot faci rost de banii. Stiu cum e sa nu ai banii si stiu cum am reusit sa fac banii de multe ori si sa ma descurc, aceesi chestie o poti zice si despre o femeie, loc de munca chiar si ca CURATITOARE sau orice altceva te poate ajuta. Educatia pe care o poate oferi o Mama ACASA, indiferent cat e de capabila, mereu va fi o educatie mai buna ca ceea oferita la orfelinat (crede-ma, nu multi copii ajung sa fie adoptati, multi stau anii de zile in orfelinate si dupa sunt adoptati, iar in acesti anii ei se duc......). Ideea ii ca, daca ti cu adevarat la copilu tau atunci faci orice ca sa-l intreti.

Desi sunt destul de tanar, am trecut prin viata si am vazut multe. Am vazut multi oameni (majoritatea barbati) care nu au renuntat la copii lor, acasa aveau conditii mizere, casa se imburda pe ei, cand batea vantul era mai frig in casa ca afara. Dar ambitia nu i-a lasat sa-si dea copii la camine si centre de adoptie. Doresc sa-ti zic ca am fost foarte impresionat de ei, copii care acasa se putea zice "Mor de foame" iar dimineata plecau la scoala: Curati, spalati, invatati si educati de acasa.

Retine ceva, singuratatea este ceea mai mare boala pe care o primi un om, pentru ca ea te distruge si te macina pe interior, singuratatea e aceea care nu te lasa sa vezi clar si te face sa crezi ca toti iti sunt impotriva. Un copil, la un centru de adoptii simte aceasta singuratate, acolo unde e legea junglei, acolo unde toti trebuie sa mearga pe ideea de "Daca nu mananc acum bine, poate mai incolo nu va mai fi la fel". Crede-ma, nu e asa cum e la TV, centrele de adoptie sunt cele mai proaste, iar putine cazuri sunt acelea unde copii dati in adoptie au o viata buna.

In legatura cu banii da.ai dreptate.

Quote:Desi sunt destul de tanar, am trecut prin viata si am vazut multe. Am vazut multi oameni (majoritatea barbati) care nu au renuntat la copii lor, acasa aveau conditii mizere, casa se imburda pe ei, cand batea vantul era mai frig in casa ca afara. Dar ambitia nu i-a lasat sa-si dea copii la camine si centre de adoptie. Doresc sa-ti zic ca am fost foarte impresionat de ei, copii care acasa se putea zice "Mor de foame" iar dimineata plecau la scoala: Curati, spalati, invatati si educati de acasa.

eu am vazut fix contrariul.chiar pe strada unde stau eu. e o familie saraca,cu 3 fete. tatal munceste cu ziua pe unde apuca iar mama lor....mama lor sta toata ziua cu sor-sa[sor-sa si-a facut casa langa casa ei] la poarta cu punga de seminte si barfesc. fata cea mare,care e de varsta unui copil de clasa a8 arata ca si cum e a5. dar fetitza asta e practic ceea ce maica-sa nu e. in fiecare zi o vad ca vine din oras cu 3-4 sacose pline si destul de grele[ de cele mai multe ori cand ma intalnesc cu ea o ajut pentru ca mi-e mila efectiv sa o vad cu trage de ele ca un magar] in timp ce maica-sa sta la locul ei preferat.
iarna asta,am vazut din nou o chestie care mi s-a parut foarte deprimanta,viscolea afara iar ea statea cu sora mai mica si taia lemne. cum poti sa ii dai unui copil un topor in mana?
ca sa nu mai vorbesc de faptul ca maica-sa aia are o gandire foarte idioata. la inceputul lui septembire anul trecut le-am trimis cam 2cutii mari cu haine,rechizite ca tot incepea scoala,jucarii si niste fructe si dulciuri.o saptamana mai tarziu mi-am vazut niste haine insirate pe strada. la inceput nu stiam cum au ajuns ele acolo,dar am aflat dupa. bunica-mea a facut un parastas si a zis sa le imparta si lor,in fine. si m-am dus si eu cu ea sa le dea vasul,am intrat in casa. o mizerie de nedescris,in camera in care am intrat patul era plin de toale,daca vroiai sa dormi trebuia sa dormi pe jos ca in pat nu aveai unde,praful atat de gors incat desenai si scriai pe el cat pofteai,scaune pline cu haine,cuiere la fel. o debandada totala. si ce ma apuca pe mine sa o apuc pe respectiva:
-nu va suparati,dar eu mi-am vazut niste haine aruncate pe strada.nu le-am trimis ca sa va bateti joc de ele pentru ca puteam foarte bine sa le dau altcuiva.
-aaa,mai raluca dar nu trebuie sa te superi! eu imbrac hainele o singura data dupa care le arunc. si asa fac si cu fetele mele.[sau ma rog,ceva asemanator a zis]
eu am ramas in genul,aha ok. si evident,am stat sa ma gandesc,de ce dracu ai purta hainele o singura data?si singurul lucru care mi-a venit in cap e faptul ca poate ii este sila sa le spele. altfel nu vad de ce. nu e greu sa incalzesti niste apa apoi sa o torni intr-un lighean si sa speli 2-3 hainute.dar mnah. as putea sa povestesc multe faze asemanatoare dar ma intind prea mult.
ce vroiam eu sa zic,este ca nu toti cei care nu au fac tot posibilul pentru copiii lor.

iar in legatura cu centrele de adoptie,stiu care sunt conditiile. am vazut recent la televizor un reportaj in care aratau cat timp dureaza sa fie adoptat un copil. si chiar am cautat pe internet si sa stii ca in alte state situatia sta mult mai bine ca la noi.
La noi,singura problema,din punctul meu de vedere e dezorganizarea.