Poi, a venit vremea sa va intreb care ce poveste de dragoste aveti? idile? sau doar amica de care m-am indragostit si nu vreau sa-i spun.
Sunt sigura ca fiecare are pe cineva in inimioara, asa ca, cine incepe? cine-si spune primul povestea?)

Va rog sa postati povestea in categoria aceasta si sa postati link spre topicul respectiv, sa vedem ce iese.

Povestea mea de dragoste: aici

Povestea mea de dragoste este foarte luuuuuuuuunga.

Dar o sa va povestesc, incercand sa o mai scurtez, atat cat voi putea.

Trebuie sa mentionez ca eu si baiatul respectiv ne cunoastem de cand eram mici.
Intr`o vara in anul 2009 mai exact eram in vacanta la bunica mea. Eram afara cu verii mei si cativa prieteni cand din coltul strazii apare cineva. La inceput nu`mi venea sa cred ca este chiar el,Claudiu. Acel baiat pe care nu`l mai vazusem de 5-6 ani. Cand privirile noastre s`au intalnit am simtit niste "fluturasi in stomac", dar in secunda urmatoare mi`am dat seama ca nu are cum sa se intample asa ceva deoarece nu ne mai vazusem de foarte mult timp, probabil el avea prietena iar distanta dintre noi era enorma. Toata "discutia" dintre noi 2 a fost doar "Buna,Dana!" si Buna,Clau!" pe timpul sederii mele la bunica ne`am vazut doar de 2 ori.

In fine...eu facusem rost de id`ul verisoarei lui cu care ma intelegeam foarte bine si ea mi`a dat si id`ul lui. Am inceput sa vorbim si prin intermediul unui mass, mi`a dezvaluit toata dragostea lui pentru mine. Din aceea seara, mai exact 31 octombrie 2009, suntem impreuna.
Fiind o relatie la distanta stabilisem sa ne vedem in urmatoarea vacanta de vara. Ei bine...nu prea sa mai intamplat din cauza verisoarei mele, care vazand niste poze cu noi 2 pe hi5 , s`a dus si i`a spus mamei mele, care nu stia de relatia mea cu el [nu i`am spus pentru ca stiam ca nu va accepta sa am o relatie de la 14 ani pe motiv ca nu o sa ma mai ocup de scoala, lucru care nu era adevarat], si atunci vacanta mea la bunica s`a dus.

El nu a renuntat , mi`a promis ca va astepta atat cat va fi nevoie. In acele luni cat el a fost in tara la bunicii lui, vorbeam zilnic, ore`n sir.
Am trecut peste multe obstacole. Am fost pe punctul de a da cu piciorul la tot din cauza faptului ca parintii mei nu erau de acord cu aceea relatie, dar el nu m`a last si a facut orice ca sa ma convinga sa nu renunt.
Pana acum cateva saptamani cand am inceput sa nu mai fiu sigura de sentimentele mele, dar restul povestii il stiti din celalat topic.

Sper sa va placa povestea mea si astept parerile voastre si aici si pe celalalt topic.
:)

Si eu iubesc pe cineva dar persoana respectiva face tot posibilul sa ma evite. Am incercat sa vorbesc cu ea de nenumarate ori, sa ne intalnim in parc. I-am spus ca mi-as dori sa ne vedem si sa-i spun ce simt. De fiecare data...m-a refuzat, pur si simplu indiferenta ei ma omoara si nu inteleg de ce se comporta asa cu mine. Credeam ca i-am lasat o impresie buna, din momentul cand ne-am intalnit.

Si va povestesc si unde ne-am intalnit prima oara. Intr-o excursie oferita gratuit pentru olimpici, la un hotel...ea pasionata de muzica, eu pasionat de robotica. Ne-am cunoscut si am inceput sa vorbim. Am vorbit despre tot, am vorbit despre pasiunile noastre, despre noi insine, despre lumea din jurul nostru...priveam seara stelele, stateam unul langa altul si vorbeam...si era asa de frumos :)
Ascultam muzica des, ea urmeaza cursuri de canto, canta extraordinar. Cred ca vocea ei m-a atras si m-a facut sa gandesc ca ea este fata speciala pe care o cautam si nu o mai gaseam. Cu fiecare zi ce trecea, simteam ca o plac mai mult si am simtit ca si ea ma place, dar fiind prima oara cand intradevar mi se intampla lucrul asta, din prostie, din naivitate, nu i-am spus ce simt. Am ezitat...pur si simplu. Era un teritoriu nou pentru mine si nu stiam cum sa actionez. Excursia a fost foarte frumoasa, ne-am plimbat, am ras, ne-am distrat impreuna, la piscina, la discoteca.Chiar avem poze impreuna. Am reusit sa obtin numarul ei. Excursia care n-a durat decat cateva zile, s-a terminat, ne-am luat la revedere si fiecare s-a intorc la casa lui. Amandoi locuim in acelasi oras. In primele zile de dupa excursie am simtit ca imi lipseste si de aici a inceput adevaratul chin. Am incercat sa vorbesc cu ea...am reusit. Am invitat-o la o plimbare in parc, ceva simplu dar frumos pentru prima intalnire. A acceptat si chiar a fost incantata de idee. Mi-a spus ca atunci cand vine de la tara, peste cateva zile, ne vom intalni. Era super...a acceptat:) Dar apoi s-a produs o schimbare. A inceput oarecum sa ma evite...si uite asa a urmat o intreaga perioada in care eu incercam sa vorbesc cu ea, sa ne intalnim si ea pur si simplu ma evita. Indiferenta ei pur si simplu m-a ranit...

Probabil nu se simte atrasa de tine.. sau poate intre timp a gasit pe altcineva. Incearsa sa o ignori un timp si vezi rezultatul: te cauta ea => puteti fi impreuna / nu te cauta => o uiti. Oricum din ce ai povestit nu ati fost impreuna niciodata...

Andre, nu au fost impreuna.

Eu iti propun sa o ignori 2-3 zile (pur si simplu nu o cauti). Dupa 2-3 zile sun-o, vorbeste cu ea si daca se intampla ca sa te ia la rost ca de ce n-ai sunat-o atunci e de bine. Iar daca te intreba, inventeaza tu vre-un motiv cu telefonu stricat stiu si eu, ceva ce sa-i inchida gura pe moment.