Exista prietenie platonica intre doua persoane de sex opus? Nu am mai vazut un topic asemanator si sunt curios ce parere aveti.

Eu sunt de parere ca asa ceva exista dar este destul de rar. De obicei in cele mai multe cazuri se ajunge la situatia cand unul din parteneri doreste ceva mai mult de la celalalt si in acest moment relatia de prietenie se strica. Eu am o astfel de prietena de 2 ani (aproape) si niciodata nu a aparut acel: ce-ar fi daca!? Si sincer nici nu as da prietenia cu ea pentru o relatie de dragoste. Prietenia poate dura o viata, pe cand acea relatie de dragoste o luna, doua, trei, un an, cinci ani... dar niciodata nu va dura cat o sa dureze o prietenie.

Deci va astept cu pareri :angel:

Pentru inceput vreau sa-ti zic ca, nici prietenia nu e "pe viata" adica sunt extrem de multe cazuri in care el/ea renunta pentru un baiat/fata. Totusi, parca daca o iei asa tot mai mult tine prietenia. Sincer sa fiu, cred in prietenile de genul, de ce ? Pentru ca nu sunt imposibile si daca e vorba de "2 curiosi" care vor sa afle cat mai multe despre sexul opus mereu vor avea despre ce discuta, nu ai cum sa nu discutii si despre sex, dar de obicei sexul ramane de-o parte si doar discutii despre el. Sincer sa fiu, nu cunosc cazuri in care din "prietenie" s-a ajuns la dragoste si au continuat pana "in ziua de azi, cand inca continua". Deci raspunsul meu este Da, se poate sa existe o prietenie de genul, doar ca e al naibi de fragila, mult mai fragila ca una normala

Sunt de parere ca poate sa existe prietenie intre un baiat si o fata, doar prietenie dar e posibil ca pana la urma sa se indragosteasca unu de altul.

Normal ca se poate, cu o conditie....
Ea sa fie lesbica si el homo

Wow, prietenie dintre un baiat si o fata!, posibila doar din interes (din una sau ambele parti), sau care fac parte din acele categorii rare care nu vor fi niciodata copatibili pentru o altfel de relatie. In rest, putin probabil sa dureze o simpla relatie de prietenie, apare un/o "cineva" care o strica.

Am trecut prin situatia asta, si ma enerveaza ideea ca ea a avut dreptate cand a zis "suntem prieteni buni si ma tem sa nu stric aceasta prietenie:-@" eu fiind cel cu "ce-ar fi daca"X(

(10-22-2010 03:37 AM)popvlady Wrote:  Am trecut prin situatia asta, si ma enerveaza ideea ca ea a avut dreptate cand a zis "suntem prieteni buni si ma tem sa nu stric aceasta prietenie:-@" eu fiind cel cu "ce-ar fi daca"X(

Si eu am fost in situatia asta, oare baietii cedeaza primii?

(10-28-2010 09:55 PM)mariobyn Wrote:  Si eu am fost in situatia asta, oare baietii cedeaza primii?

Bănuiesc că da, noi cedam primii.

M-a mâncat şi pe mine o dată să zic "ce-ar fi dacă" şi de atunci, relaţia de prietenie s-a răcit drastic între noi.

Ca să mă menţin la subiect, da se poate o astfel de prietenie atâta timp cât unul dintre ei nu vrea mai mult.

Parerea mea este ca exista prietenie intre doua persoane de sex opus.Eu una ma aflu in aceasta situatie.Il cunosc de 2 ani si ceva si de cand ne-am cunoscut nu a fost intre noi nimic mai mult decat pura prietenie.Eu ii dau sfaturi despre fete,el imi da mie despre baieti.Cand am probleme,el e primul la care apelez,el,de asemenea apeland la mine cand e intr-o situatie dificila.Pana acum nu s-a ivit problema "ce-ar fi daca?" si nici nu se va ivi.Cel putin din partea mea. :)

Eu am avut ca " cel mai bun prieten" un baiat. Timp de aproape 4 ani. Relatia dintre noi era de prietenie pura, el avea pe cineva, eu pe cineva. Ne impartaseam absolut tot, fiind si in acelasi liceu, aceeasi clasa mai exact, stateam in aceeasi banca, faceam cam totul impreuna fara sa sim macar o data din partea lui o actiune care sa imi dea de gandit. Totusi, tind sa cred ca o prietenie de durata, si fara absolut nici un fel de 'ce-ar fi daca' intre un baiat si o fata sun mai posibile decat intre un barbat si o femeie. De asemenea, depinde si de caracterul persoanelor respective. Chiar daca eram prieteni, si sunt o fire deschisa, niciodata nu le permit celor din jur mai mult decat vreau eu. Poate daca, ipotetic vorbind, din partea lui ar fi existat anumite sentimente mai puternice, care ar fi dus spre o relatie amoroasa, iar eu as fi aratat o deschidere spre asta... i-as fi dat nas.

Prietenia dintre mine si tipul asta s-a terminat recent, dar nu din cauza unor astfel de "ganduri" nu din partea mea cle putin ci din cauza ca... surpriza inca mai vorbeam cu o fosta de-a lui, fapt perfect normal, avand in vedere ca pentru despartire el fusese cel vinovat. de fapt, l-a deranjat ca i-am spus adevaraul in fata, ca am fost sincera cand i-am pus ca si ea este prietena mea, si ca in clipa in care el o inseala si eu stiu asta, iar ea ma intreaba ce se intampla... nu o sa ii spun, dar nici nu o sa stau sa ma uit cum se intampla asta. Pana la urma ea a aflat (nu stiu exact de unde) s-au despartit, iar el incerca sa imi interzica sa mai vorbesc cu aceasta tipa. Asa ca i-am replicat respectuos ca eu nu mi-am luat stapan, si ca prietneii mi-i aleg singura. De atunci am incetat sa ii mai vorbesc, il salut dar cam atat, prefer sa pastrez distanta, nu imi place sa ma inconjor de oameni ale caror principii contravin alor mele.